Greu de crezut dar adevarat, in centrul orasului mai gasesti oaze de liniste si pace pe cea mai mica terasa existenta probabil in Cluj. Trei mese dispuse intr-o mica curte interioara ce te invita sa-i calci pragul de fiecare data cand soarele straluceste puternic si simti ca te lasa fara suflare. Imediat ce-i treci pragul parca treci intr-o alta lume, te intorci in timp, pe terasa unui birt de mahala din Micul Paris in anii 30', imediat cauti privirile posibililor interlocutori, ai impresia ca insusi Catavencu te asteapta la o masa cu un tap de bere rece in fata si te invita la o ,,politiche,, dar i-ti dai seama ca discutia nu te include si pe tine si nu poti decat sa asculti cu mare bagare de seama de la ce mai e nou prin societate pana la cine a spart gura iarmarocului de duminica in colt la Matache si cum Domnita Parachivescu s-a intors de la Paris alaturi de un frantuz de-al lor si nu mai paseste decat in mocasini de catifea si nu se mai da jos din caleasca de-o vreme incoace.
Comanzi si tu o halba de bere rece, ca doar trebuie sa fi in ton cu interlocutorii si cat ai clipi hangita te si serveste cu o licoare aburinda de rece ce este pe care cat ai clipi o sorbi dintr-o inghititura si te revigorezi taman bine sa prinzi noi puteri pentru a face fata prafului si imbuzelii din targ, dar.... de ce sa nu mai comanzi un rand, de data asta si pentru companioni intrand asa in gratiile lor ce te vor purta mai apoi intr-un suier de idei si impresii ce te vor invalmasi, targul are viata si traieste acum mai mult ca oricand iti dai seama acum dupa ce asculti primele cuvinte, invalmasala lui ti se arata din vorbele iscusite ale lui Catavencu ce acum isi domina interlocutorii asa cum mereu a facut-o cand fervoarea ,,politichelui,, l-a cuprins.
Te-ai racorit, stii ca mai ai drum de parcurs dar nu vrei sa pleci, mai comanzi un rand si te intinzi pe scaun la umbra unei umbrele si incepi sa visezi cu ochii deschisi, nu te mai deranjeaza decat jocul copiilor din vecini care de la caldura nu mai au astampar si fac uneori o forfota care asurzeste.... dar nu te deranjeaza, acum esti singur pe terasa... inconjurat de peretii din caramida arsa de soare ai caselor din jur ale caror ferestre mici mai mult parca ascund de ochii tai taine numai de ei stiute.
Te ridici dupa ce simti ca soarele nu mai are atata putere, cobori usor palaria si-ti saluti companionii cerandu-ti scuze ca trebuie sa te retragi din discutie si sa-ti vezi in continuare de drum ... Lasi trei banuti pe masa pentru hangita care iti zambeste sfios si pasesti peste prag aruncand in spate promisiunea ca o sa revii imediat ce soarele te va ametii din nou..
Daca aveti drum prin targul Clujului...nu ezitati sa intrebati de Zorki, care are ce-a mai ,,mare,, si ,,galagioasa,, terasa .... dar care te va fermeca imediat ce-i vei trece pragul..
Locul unde berea-i rece si buna....
By Sir_iahim
