I miss you ....

Din zeci de mii de ganduri si idei nici una nu poate avea macar o asemnare cu a-ti fi dor cu adevarat de cineva... Nici un cuvant nu poate egala ceea ce simti si nu poate transmite acest sentiment altora... Oricat de emaptici am fi unul cu celalaltul nu vom putea intelege niciodata ce simte celalalt cand ... nu mai are cuvinte sa-ti explice ce simte.
De un lucru mi-am dat seama si anume ca in momentul in care simti ca nu mai ai cuvinte sa spui ce ai pe suflet nu esti in pana de idei, nu duci lipsa de vocabular, nu te-ai blocat din cine stie ce motiv.... atunci iti dai seama ca te-ai indragostit pana peste cap. Ai trecut bariera cuvintelor... bariera de zi cu zi care ne leaga unul de celalalt dar ne tine si departe in acelasi timp, trebuie sa respiri alaturi de fiinta iubita, trebuie sa-i simti mainile cum trec prin parul tau, trebuie sa-i asculti inima cum bate cand o strangi in brate. Sa o saruti cat poti de mult si sa simti ca nu mai poti sta in picioare, cand incepi sa tremuri si sa-ti transpire palmele, sa nu ai stare, sa-ti vina sa urlii de bucurie... atunci cuvintele sunt de prisos, cum poti explica ce simti in acel moment? nici cel mai bun poet sau prozator nu te poate lamuri indiferent cat de suave si line ar fi vorbele si versurile sale, pentru ca, tu esti in alta lume, intr-o lume unde totul este posibil, unde nimeni si nimic nu te poate atinge, unde raul dispare si binele asterne asupra ta raze calduroase ca ale unui soare de vara, tot timpul anului.
Ce bine e! cat de bine te poti simti in acele momente, momente pe care nu le poti uita, momente care te imping in iluzoriu, care te ravasesc complet, te schimba, te obliga sa fi altfel chiar daca in sinea ta simti ca nu mai ai puterea de a te schimba.
Cat de bine e sa iubesti si sa fi iubit... Acest copac al vietii, aceasta minune a lumii la care atatia ravnim o viata intreaga si la care putin pot ajunge si gusta din fructul ei.
Suntem firavi si mari in acelasi timp, visam la univers de parca am putea sa-l cuprindem intr-o strangere, si da, da va spun ca este adevarat! Poti prinde universul intr-un singur brat, caci pentru tine universul este langa tine, este acolo unde nici nu te gandesti ca ar putea fi. Si fiecare din noi avem universul nostru care pe parcursul vietii creste, se mareste , lumineaza si da viata ca mai apoi sa moara ..

Acest ciclu al vietii trebuie urmat oricat de greu ar parea, nu te abate de la el si vei avea parte de lumina lui binefacatoare, vei creste sub razele lui, vei inflori..si in sufletul tau vei ramane vesnic indragostit de viata....

....fara cuvinte...