Din nou pe drum. . .

Azi din păcate nu am reuşit să nu gândesc, cursivitatea zile a fost una cât se poate de banală, atât de banală încât aş putea spune că dezvolt o stereotipie dacă mai continui cu aşa zile minunate. Pe scurt, o zi începută frumos dar care se încheie trist, cel puţin până ajung acasă şi ştiu sigur că cineva mă va linişti şi prin simpla prezenta fără a spune nimic. Cum am reuşit mereu să văd partea bună sau să-mi regăsesc optimismul în orice rău, acum, tind să fac asemenea. Cum? Ei bine, îmi dau seama că indiferent câte ai pe cap există acel moment dimineaţa, imediat după ce te-ai trezit în care chiar nu gândeşti şi nu te gândeşti la nimic, un simplu sărut te face să zâmbeşti, o ştire la televizor te poate amuză, o simplă îndeletnicire matinală te poate tine ocupat şi liniştit. Poţi fi tu, om liniştit, în fiecare dimineaţa indiferent de vacarmul prin care ai trecut în ziua precedentă, ai şansa zilnică de a o lua de la capăt, de a face lucrurile altfel, de a fi mai bun sau poate mai rău, pe scurt, totul sau nimic. Promit să profit de aceaste momente în fiecare zi, căci a mă bucura că trăiesc şi sunt liber încă să gândesc este poate cel mai de preţ dar de care ne putem bucura, restul de lucruri cu care ne umplem viaţa sunt atât de efemere încât nu merită menţionate. Până la urmă din pământ ne naştem şi în el sfârşim iar tot ce rămâne din noi este amintirea noastră în mintea celor ce te-au cunoscut, bun sau rău. . rămâne ca fiecare să alegem în fiecare dimineaţa cum! Tu ce alegi?