Daca vei reusi sa asculti pana la capat, ai marea sansa sa-ti revizuiesti conceptiile despre ceea ce reprezinta datoria ta, viata ta, munca pe care o faci si valoarea prioritatilor... Merita! Deschide urechile bine!
. . . . . . . . . Să înveţi fără să gândeşti este fără sens; să gândeşti fără să înveţi este periculos. QbyConfucius . . . . . . . . .
duminică, 24 octombrie 2010
duminică, 3 octombrie 2010
Acum un an...
Aceasta este o postare pe care o fac eu, Mari.
Acum un an ne-am intalnit la ziua lui Iuly si am stat unul langa celalalt. M-ai intrebat ce fac, te-am intrebat cum o mai duci. Stiai ca nu sunt fericita, dar eu radeam pentru ca tu erai langa mine. Intotdeauna mi-a placut sa stau langa tine si sa vorbesc cu tine. Aveam incredere. Te-ai jucat cu mana mea, dar nu era un gest deplasat, era mana mea in mana celui mai bun prieten al meu, dupa Tzic, of course. A fost o seara reusita, dupa multe seri in care cautam puterea de a merge mai departe, puterea de a spune adio si de a schimba totul in viata mea. A fost seara in care, vrand nevrand, am aflat solutia, dar imi era frica... riscam sa pierd un prieten si puteam sa-mi gasesc jumatatea. Cand ne-am reintalnit dupa o saptamana, ai fost iar prietenul meu bun si m-ai ajutat sa imi depasesc starea de "cacat". Iar plimbarea noastra de duminica prin cimitir, castanuta pe care mi-ai daruit-o si ciocolata mancata pe banca in parcul central au fost cele mai frumoase momente de pana atunci. Si saptamana a continuat cu mesaje frumoase, cu pupici trimisi din polus pana in iulius, cu intalnirea de la Iuly si cu cea mai "indecenta" propunere pe care mi-ai facut-o vreodata: "Daca ti-e urat sa dormi singura, as putea sa vin sa dorm la tine!". Daca exista ceva ce nimeni nu imi poate lua, atunci asta e, prima noastra seara impreuna... Vinul rosu, lumanarile, Vivaldi si Anotimpurile lui, discutia aprinsa legata de diferentele dintre clasele sociale, poeziile lui Minulescu, si mainile noastre care se impreunau timide. Iubitul meu, de atunci a trecut un an si inca imi amintesc perfect cum a inceput totul. De atunci am trecut printr-o gramada de evenimente impreuna, de atunci am invatat multe despre ce iti place si cum iti place, despre ce te enerveaza si despre ce te face fericit. De atunci si pana acum ne-am plimbat de nenumarate ori din gheorgheni in floresti si invers. Iti aduci aminte? O saptamana la tine, o saptamana la mine... Acum, sunt cea mai fericita femeie din lume pentru ca sunt femeia ta, pentru ca nimeni nu te iubeste mai mult ca mine, pentru ca nimeni nu m-a iubit si nu ma iubeste asa cum o faci tu, pentru ca tu ma faci sa rad mereu, pentru ca atunci cand suntem impreuna nu mai conteaza nimic, pentru ca impreuna putem facem toate tampeniile si toate prostiile de pe lume, pentru ca ne leaga o castanuta magica, pentru ca suntem unul singur... Te iubesc, te ador si asta voi face mereu! La multi ani, dragostea mea daga daga!
Marinela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)