. . . . . . . . . Să înveţi fără să gândeşti este fără sens; să gândeşti fără să înveţi este periculos. QbyConfucius . . . . . . . . .
marți, 17 martie 2009
O cafea tare...
Te trezesti amortit si morocanos, iti revin simturile incet incet... si cauti motivele pentru care esti asa, brusc, auzi... si iti dai seama, e vecinul de deasupra care nu mai conteneste sa sparga ceva prin casa de mai mult de o luna. Acelasi sunet infernal de bormasina ce se infige la intervale regulate in pereti urmat in pauze de lovituri de ciocan. Imi zdruncina mintea si in special somnul. Ma trezesc obosit inainte sa-mi beau cafeaua... morocanos si prost dispus contemplez cu ochii mintii nenumarate vulgaritati pe care as dori sa i le arunc in fata.. numai un moment sa dam nas in nas, eu si cu vecinul meu drag sa-i pot spune ce mult ii iubesc si cat m-a ajutat sa-mi tratez insomniile de atata timp...
Ma pregatesc sa-mi fac cafeaua si din nu stiu ce motiv tind sa exagerez in ingrediente si iese o cafea tare care-mi trezeste si mai bine simturile si ma readuce in aceiasi stare de alerta pe care o resimt de la primele clipe ale diminetii pana voi asterne iar capul pe perna seara.. Incerc sa uit pentru un moment de zarva de afara, de masinile ce necontenite strabat podul de langa casa dinainte sa simti chiar si prima raza de soare ce incearca sa treaca de nori, uit si de vecinul care la cat lucreaza am tendinta ca mai mult e un sculptor in piatra care-si pregateste capodopera vietii.... si brusc am liniste, am liniste in mintea mea, chiar daca pentru un scurt moment... simt aburii de cafea cum strabat deja fiecare coltisor al bucatariei si se revarsa incet incet in fiecare ungher al apartamentului... Miroase asa bine, incerc sa nu sorb din cana mare de cafea cat timp aceasta abureste inca, incerc sa-i simt valurile de arome, sa-i prind cu adevarat gustul cu mintea mai intai, inainte sa ma ameteasca licoarea ce incet incet se linisteste si isi amesteca singura aromele.
Gata, am gustat din ea si brusc toate zgomotele reapar, sunt mai intense, mai alarmante, urechile mele parca tind sa acapareze intreg zgomotul din mediul meu... ma dor uneori,insa prin asta mintea trece intr-o stare de luciditate de invidiat, avida parca de agitatia care nu cu multe ore inainte ma cuprindea si ma rascolea obosindu-ma pana in momentul cand inchid ochii seara si ma las prada viselor, ce fara sa vreau, imi acapareaza prima parte a somnului.
O cafea tare ... cata diferenta poate sa faca intre a te plimba ca un zombi prin treburile de zi cu zi sau a fi prezent cu adevarat, a fi lucid in ceea ce faci, capabil sa prinzi si cel mai neimportant zgomot, ce-l mai mic detaliu ce poate parea ascuns unei minti adormite...
Savureaza-ti cafeaua incet! Bucurate de fiecare moment in care-ti ameteste simturile si te readuce la viata...
O dimineata minunata va doresc....
E.M.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)