I found my peace..

Departarea.. distanta.. sunt notiuni care lipsite de context pot insemna orice. Puse insa alaturi de cuvintele potrivite nuanteaza felurite sentimente ce pot varia de la rece la cald, de la ura la dragoste, de la rau la bine si lista poate continua.
Poti fi departe de un scop, departe de un tel, departe de casa, departe de ce-i pe care-i iubesti, departe de tine insuti, departe de ce ai vrea sa fi si departe de ceea ce esti cu adevarat. Toate aceste sensuri nu au insa relevanta fara a intelege distanta! Si ce este de fapt distanta? Cum te-ai gandi sa o exprimi, in pasi? in metri? in secunde? in zile? in ani? sau in priviri, atingeri, zambete, saruturi, mangaieri?
Cum ar fi sa spui ca sunt la o mangaiere distanta de casa, la un zambet distanta fata de cei dragi, la o privire departe de un scop sau la un sarut distanta fata de tine insuti?
Te-ai gandit oare ca relativitatea timpului tocmai la aceste lucruri se refera?
Noi, oamenii, am inventat timpul si odata cu el am inceput sa imbatranim, sa alergam, sa vrem tot mai mult, sa spunem ca suntem prea departe de casa ca sa-i vedem pe cei dragi, ca este prea greu, departe si time-consuming sa-ti atingi telul,sa spui adesea ca persoana iubita este ,,departe de tine,, pentru ca nu te intelege.
Am dat intradevar un sens universului insa i-am si dictat in ce directie sa mearga, am stabilit departarile fata de orice si un orb ar inebunii daca acestea ar disparea, am stabilit distantele, timpul, si strictetea necesara pentru a putea traii.
Am considerat de comun acord ca toate isi au scopul si menirea in viata, ca nu putem trai fara anumite lucruri si ca a vrea mai mult este ceva cinstit si corect.

Vorbim cu o seninatate iesita din comun cum trebuie sa tragi cu dintii si ghearele ca sa obtii ce vrei, cum orice razboi are o justificare, cum trecem cu vederea faptul ca mii de oameni sunt ucisi de foame, sete si acte nejustificate de razbunare.
Suntem obisnuiti si atat de indoctrinati incat la 2 min dupa ce auzi o asa stire esti in stare sa faci o duzina de bancuri pe seama celor oropsiti.
Prin asta vreau sa ajung si la concluzia ce probabil cel ce va citi acest articol o doreste.
Departarea.. Distanta.. si timpul pot sa adaug la sfarsit sunt cele care ne fac indiferenti, uitam ca suntem de fapt la o strangere de mana distanta fata de cei bolnavi, la o imbratisare distanta de cei in suferinta, la un sarut departare de fericire...

Inceteaza sa mai crezi ca ceea ce se intampla in cealalta parte a globului nu te priveste si nu te afecteaza, echilibrul nu a existat niciodata, numai noi am stabilit asta pentru a justifica prin timp si distante haosul in care ne complacem sa traim si pe care nu-l putem explica. Pentru asta exista Dumnezeu si dogme, Mahomed si Coranul, granite si limite, legi si reguli... ca sa putem noi sa ne justificam toate actele nesabuite in fata lumii si ca atunci cand am gresit sa ne putem retrage... la distanta... in departare.. unde cu speranta ca ,,timpul,, le va sterge memoria ne va complace din nou...sa mintim,sa uram si sa uitam ca toti ne-am nascut din iubire..

Sper ca nu am intrat prin ceea ce am spus prea adanc in coltisorul acela mic si negru pe care fiecare il avem in suflet si ca nu am deranjat Cutia Pandorei.

Sa nu uitam ca niciodata nu suntem prea departe de fericire.. inchide ochii.. si intinde mana.... simti?

Sir_Iahim


P.S.

si ca sa nu va las cu o impresie usor pesimista asupra vietii, pentru ca nu asta am intentionat, puteti sa urmariti spotul de mai jos:))

http://www.flowgo.com/funny/42_i-found-inner-peace-lol.html