Another perfect day...

 

O noua zi..

O noua zi din viata mea, o zi ce a inceput parca cu 1 secunda inainte de a se termina, o zi fara de cuvinte sau gesturi, fara sentimente frivole sau minciuni aruncate degeaba, fara rau si fara bine. O zi cat o singura clipire a ochilor. As vrea sa am o zi de 1 secunda, indeajuns cat sa pot privi tot ceea ce sunt sau voi fi in oglinda, indeajuns incat sa simt cat de mult iubesc, indeajuns incat sa nu pot face rau nimanui si nimeni sa nu-mi poate face rau. O zi in care singurul lucru pe care sa-l pot simti sa fie raza de soare ce se scalda pe obrazul meu, sa fie buzele ce ma saruta in zori de zi, sa fie bratele ce m-au prins in a lor stransoare calda, sa fie privirea care ma mangaie in fiecare zi...
Nimic rau nu poti simti intr-o secunda! Raul are nevoie de timp sa ti se strecoare in suflet, are nevoie de timp sa-ti intre in vene si sa-ti dirijeze fiecare miscare, sa-ti impanzeasca ochii pana la orbire, acea orbire ce te va priva pe viata de a vedea frumosul din tine, frumosul din cei ce te iubesc.
Lucrurile frumoase insa se pot intampla si intr-o fractiune de secunda. Pot sa-mi traiesc fericirea vietii mele cat timp sorb o picatura de roua intr-o dimineata racoroasa de pe ultima frunza din copacul vietii, ce toamna se scutura de verdele crud intr-o sangerare galbuie lipsita insa de mirosul mortii, imbibat parca de speranta anului ce va veni dupa iarna lunga.
O secunda ma poate face fericit, o secunda ma poate face sa visez, insa, o secunda acum m-a facut sa-mi deschid ochii, sa nu mai visez, sa nu-mi mai doresc.... sa nu mai vreau nimic, caci fericirea, este in sfarsit langa mine... Gandul acesta va dormi in noi toata iarna si va astepta cu mult drag primavara in care sa inflorim si sa ne deschidem bobocii fericirii...